Poet,scriitor si eseist roman, Nichita Stanescu a fost unul dintre cei mai de seama scriitori ai limbii romane, limba”dumnezeiesc de frumoasa”. Nichita Stanescu a fost considerat un poet de o amplitudine, profunzime si intensitate remarcabile, facand parte din categoria foarte rara a inventatorilor lingvistici si poetici. Laureat al Premiului Herder si nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatura, Nichita Stanescu nu se aseamana decat cu el insusi.
Poetul se trage din tarani prahoveni mestesugari si comercianti specializati in producerea si comercializarea tesaturilor grele. Bunicul scriitorului, din partea mamei, a fost fizicianul si generalul Nichita Cereaciuchin. Nighita a urmat Liceul ”Sfintii Petru si Pavel”, apoi cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Bucuresti.
Printre cele mai frumoase poezii ale sale, se numara”Cantec de primavara”:
Desigur, primavara mi-a tasnit din tample.
De umbre, umerii imi siroiesc, tacut,
prea bine mi-e si nu ma mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncaput.
E-ntaia oara cand raman fara de viata,
de primavara-ncercuit cu franghii,
pana miresmele imi dau un pumn in fata,
trezindu-ma, le-adulmec si le mangai.
Si mor a doua oara, cand imi taie chipul
pala de raze atarnand de crengi
si iar mi se roteste-n pasari timpul,
cand pasul tau rasuna pe sub crengi.
Cu vazu-nchis, simt cum imi bat peste sprancene
imaginile tale, clinchetand.
Mor sacadat si reanviu din vreme-n vreme,
de-otrava mortii sufletu-mi eliberand.
O, primavara flacari rosii-nalta.
Pe rugul lor mi-e sufletul intins
pana miresmele imi dau un pumn in fata,
si ma trezesc, si-nving si sunt invins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu