Unirea Moldovei si a Tarii Romanesti, realizata prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al celor doua principate, a corespuns aspiratiilor de veacuri ale natiunii romane. Constiinta unitatii de neam, de trecut istoric, de infaptuiri comune, constiinta afirmata cu tarie in toate actiunile romanesti, a fost concretizata prin votul unanim al deputatilor moldoveni si munteni.
Romanii considerau actul de la 24 ianuarie 1859 indestructibil intrucat era expresia vointei hotarate a intregului popor. El insemna inceputul unei noi perioade istorice menite a deschide perspective luminoase prin aplicarea unor reforme innoitoare, prin respectarea autonomiei tarii. Dar actul Unirii, de fapt al alegerii aceluiasi domnitor pe tronurile Principatelor romane, necesita aprobarea lui de catre Puterile semnatare ale Conventiei de la Paris, din 1858. Respectarea acestei intelegeri, acestui act international - impus romanilor de conditiile politice ale epocii - trebuia observata cu strictete. De aceea alegerea aceluiasi domnitor in ambele tari romanesti a fost atat dovada unei mari vointe populare cat si a unui mare curaj national caci a fost considerat - asa cum au afirmat-o unii reprezentanti diplomatici - o incalcare a Conventiei de la Paris si, in consecinta, o infruntare a Marilor Puteri.
Si masurile ulterioare menite a consolida Unirea si afirma autonomia Principatelor romane au intampinat adeseori opozitia lumii politice europene. Intensul schimb de scrisori, note, rapoarte diplomatice dintre reprezentantii celorlalte state ale continentului a fost o marturie a preocuparilor politice internationale create de situatia din Principatelor romane. Este de un mare interes citirea acestor pagini de istorie care ilustreaza atitudinea diferita a Marilor Puteri si drepturile, pentru a se afirma ca stat european liber. A fost o perioada zbuciumata in istoria Romaniei, dar o perioada hotaratoare, de mari realizari, atat in situatia interna, cat si aceea a relatiilor internationale.
Iar principalul merit s-a datorat alesului vointei nationale, Alexandru Ioan Cuza. A fost un mare diplomat dovedind tact, rabdare, aprecierea justa a conditiilor politice europene, a posibilitatilor noastre de afirmare. Preocuparea sa de a face cunoscuta in strainatate politica Romaniei, in vederea cunoasterii si apararii drepturilor romanesti, a fost inca o dovada a simtului politic al marelui domnitor.
