S-a nascut in 1825 in satul Bolintinul din Vale.
Dimitrie Bolintineanu,
poet roman, om politic, participant la revolutia pasopitista si diplomat.
Poetul era macedonean de origine, parintele lui, Ienache Cosmad, a venit in
tara din Ohrida.
In putini ani, tatal sau Ienache si-a facut in Valahia o situatie acceptabila. Arendas, mic proprietar, apoi subprefect, cu resedinta la Bolintin, sat in apropiere de Bucuresti, el nu apuca sa-i lase celui de al doilea nascut, Dimitrie, o avere care sa-l scuteasca de griji. Orfan de ambii parinti inca din 1831, tanarul a fost crescut de niste rude mai avute. Se sustine singur de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe functionaresti.
In 1841 era copist la secretariatul de stat, in 1843 - secretar la departamentul "pricinilor suditesti". Printr-un misterios concurs de imprejurari, e ridicat, in 1844, la rangul de pitar. Faptul ca publicase in 1842 admirabila poema O fata tanara pe patul mortii, prezentata elogios de Ion Heliade Radulescu (si invocata mai tarziu de Eminescu in Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fata tanara pe patul mortii" era o imitatie dupa "La jeune Captive" de Andre Chenier, si a fost publicat in "Curier de ambe sexe".
In Bucuresti se formeaza Asociatia literara, sprijinita de fratii Alex si Stefan Golescu care l-au trimis pe la finele anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris in 1845, cu o bursa din partea Asociatiei literare, audiaza si cursurile lui Michelet, Quinet si Mickiewicz. Nu traieste decat pentru Revolutia pe care o presimte. Cand aceasta a izbucnit la Paris, in februarie 1848, tinerii studiosi hotarara sa se intoarca in tara. Conjuratii ii dadura un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revolutionarii din Bucovina, ceea ce poetul nu a putut sa faca. Pasaportul pentru Moldova i-a fost refuzat, a fost amenintat cu un arest si ar fi avut, poate, parte de el, daca nu izbucnea revolutia...
In putini ani, tatal sau Ienache si-a facut in Valahia o situatie acceptabila. Arendas, mic proprietar, apoi subprefect, cu resedinta la Bolintin, sat in apropiere de Bucuresti, el nu apuca sa-i lase celui de al doilea nascut, Dimitrie, o avere care sa-l scuteasca de griji. Orfan de ambii parinti inca din 1831, tanarul a fost crescut de niste rude mai avute. Se sustine singur de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe functionaresti.
In 1841 era copist la secretariatul de stat, in 1843 - secretar la departamentul "pricinilor suditesti". Printr-un misterios concurs de imprejurari, e ridicat, in 1844, la rangul de pitar. Faptul ca publicase in 1842 admirabila poema O fata tanara pe patul mortii, prezentata elogios de Ion Heliade Radulescu (si invocata mai tarziu de Eminescu in Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fata tanara pe patul mortii" era o imitatie dupa "La jeune Captive" de Andre Chenier, si a fost publicat in "Curier de ambe sexe".
In Bucuresti se formeaza Asociatia literara, sprijinita de fratii Alex si Stefan Golescu care l-au trimis pe la finele anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris in 1845, cu o bursa din partea Asociatiei literare, audiaza si cursurile lui Michelet, Quinet si Mickiewicz. Nu traieste decat pentru Revolutia pe care o presimte. Cand aceasta a izbucnit la Paris, in februarie 1848, tinerii studiosi hotarara sa se intoarca in tara. Conjuratii ii dadura un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revolutionarii din Bucovina, ceea ce poetul nu a putut sa faca. Pasaportul pentru Moldova i-a fost refuzat, a fost amenintat cu un arest si ar fi avut, poate, parte de el, daca nu izbucnea revolutia...
Din opera sa sunt de
amintit: prima poezie „O fata tanara pe patul mortii”1842,balada fantastica ,”Mihnea
si baba”1845,”Colectie din poeziile D. Bolintineanu”1847,”Cantece si
plangeri”1852,”Poeziile vecgi si noua ale d-lui Dimitrie Bolintineanu”1855,
„Austria, Turcia si moldo-valahii”tiparita la Paris in 1856 iar la Iasi apare
volumul „Calatorii in Palestina si Egipt”,volumele: „Legende sau basme
nationale in versuri”, „Melodii romane”, „Calatorii pe Dunare si in Bulgaria in
1858etc. iar in 1870 „Traianida”, „Cleopatra, regina Egiptului, „Menadele”,
„Plagerile Romaniei”, Cuza Voda si oamenii sai” in 1870.
In 20 august moare si
este inhumat la Bolintinul din Vale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu