MARIA TANASE
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| | | | Maria Tanase (n. 25 septembrie 1913, Bucuresti - d. 22 iunie 1963, Bucuresti) a fost o interpreta romana de muzica populara, usoara, lautareasca, romante si teatru de revista. A fost supranumita Pasarea maiastra (de Nicolae Iorga) si Regina cantecului romanesc. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
Copilăria
S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București (zona
Palatul Copiilor –
Parcul Tineretului), fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna
Cârța,
județul Sibiu (
Țara Făgărașului) și al florarului Ion Coandă Tănase (1877-1958), din satul Mierea-Birnici, jud.
Dolj (azi
Mierea,
com. Crușeț, jud.
Gorj), de pe valea
Amaradiei. A avut o soră și un frate: Aurica (n. 1910) și François (zis Franz, n. 1911).
Debuturi
În mai
1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista
Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul
Mary Atanasiu, ales de
Constantin Tănase.
[1] În același an imprimă
Mansarda (romanță de
Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei.
[2]
În vara anului
1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”,
[3] sub supravegherea etnomuzicologilor
Constantin Brăiloiu și
Harry Brauner, primele două fiind
Cine iubește și lasă și
M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din
Gorj.
[4]
Data de
20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful
Ion Matache din
Argeș, a prezentat „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”:
M-am jurat de mii de ori,
Șapte săptămâni din post,
Ce-i mai dulce ca alvița,
Cine iubește și lasă,
Geaba mă mai duc acasă,
Mărie și Mărioară,
Țigăneasca,
Când o fi la moartea mea.
[5] La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi
violoniști, un
basist, un
țambalist și un
cobzar.
După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio
și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice,
Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio
România.
[6]
În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniată de orchestra violonistului
Petrică Moțoi.
[7]
Activitatea artistică
Pe
17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la
Vălenii de Munte (
Prahova), unde istoricul
Nicolae Iorga o supranumește
Pasărea măiastră.
[8] În același an se angajează la Teatrul „Alhambra” al lui
Nicolae Vlădoianu. În septembrie lansează cu mare succes cântecele
Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și
Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de
Ion Vasilescu) în revista
Constelația Alhambrei,
[9] pe care le imprimă apoi la „Columbia”.
[10]
Pe
16 aprilie 1939 pleacă la
Expoziția Universală de la New York (
New York World’s Fair) amenajată în cartierul
Flushing Meadows din sectorul
Queen. Inaugurarea oficială a pavilioanelor a avut loc la
5 mai 1939. Cântă împreună cu orchestra lui
Grigoraș Dinicu și cu naistul
Fănică Luca la
Casa românească (unul din pavilioanele
României).
[11] Aici, Maria Tănase are ocazia să-i cunoască pe
George Enescu și pe
Constantin Brâncuși. La această expoziție au mai participat
Dimitrie Gusti, arh.
Octav Doicescu, arh.
George Matei Cantacuzino ș.a. Maria Tănase se întoarce în țară în luna iulie.
Spre sfârșitul anului
1940,
Garda de Fier îi interzice să mai apară în public și, din ordinul
Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tănase în discoteca
Radio-ului, precum și matrițele acestora de la casa de discuri Columbia,
[12] sub pretextul că distorsionau
folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări
antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali
evrei sau democrați, ca etnomuzicologul
Harry Brauner (cel care a cules în
1929 cântecul
Cine iubește și lasă, frate al pictorului
Victor Brauner) și
jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc pe
20 octombrie 1940, la
Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din
Focșani.
[12] Ziarul „Timpul”, nr. 1356 din
16 februarie 1941, anunța cititorii reapariția Mariei Tănase într-un program radiofonic.
[13]
În martie
1941 întreprinde un turneu artistic în
Turcia. Cântă în revista
Melody Revue de la
Istanbul
cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată
cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se
reîntoarce în țară. Alături de echipele formate din cele mai selecte
elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război.
După instaurarea comunismului, în
1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din
București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Le-a avut eleve pe
Victoria Darvai,
Ileana Constantinescu,
Natalia Șerbănescu.
Lansează cu mare succes cântecele
Dragi mi-s cântecele mele (aranjament revuistic de
Henry Mălineanu) și
Aseară vântul bătea (cântec popular din Ardeal) la
Concertul popoarelor
organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al
Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului
1953, desfășurat în
București.
[14]
După o pauză discografică de 11 ani, din
1954 imprimă frecvent la
Radio și la casa de discuri
Electrecord.
În
1958 imprimă la
Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei:
Doïna de Dolj,
La malédiction d’amour (
Cine iubește și lasă),
Danse montagnarde (
Uhăi, bade),
Tiens, tiens, tiens et na (
Iac-așa). Acestea au fost editate pe un
microsion Electrecord
(nr. cat. EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece
ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu
casa franceză „Le Chant du Monde”, disc distins în
1965 cu „Grand prix du disque” (
Marele premiu al discului), decernat de Academia „Charles Cros” din
Paris.
[14]
A cântat în numeroase restaurante și localuri bucureștene (mai ales
în perioada interbelică): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”,
„Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-naltă” din
Piața Obor.
Repertoriul
Maria Tănase a avut un repertoriu extrem de vast ce-a cuprins cântece din toate regiunile
României
și din toate categoriile: doine, orații de nuntă, cântece de leagăn, de
joc (hore, sârbe, învârtite, jienești), de dragoste, de petrecere,
lăutărești, satirice, bocete. Până la începutul anilor
1940 repertoriul i-a fost format de
Harry Brauner. Un buchet de 20 de cântece din repertoriul artistei a fost publicat de Editura Muzicală în 1963 în broșura
Cântecele mele – Maria Tănase.
Maria Tănase acompaniată de violonistul
Ionel Banu în filmul
Mic album muzical (1958)
Teatru și film
A jucat pe scena Teatrului Municipal în
Cadavrul viu de
Lev Nikolaevici Tolstoi (
1945) și în
Horia de
Mihail Davidoglu (
1956). A cântat în opereta
Mascota de
Edmond Audran (
1944) și rolul principal din comedia muzicală
Sfinxul de la Hollywood de
Ralph Benatzky (
1946). A cântat în filmele
Se aprind făcliile (
1939 – film care s-a pierdut),
România (
1947),
Ciulinii Bărăganului (
1958) și în scurt-metrajul muzical
Mic album muzical (filmat în
1958), în care apare cântând piesele
Mărioară de la Gorj,
În Târgul Moșilor și
Salutare, bătrâne București.
Distincții
În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din
Ministerul Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii cls. a III-a.
[15] În anul
1955 a fost distinsă cu
Premiul de Stat, iar în anul
1957 a primit titlul suprem de
Artist emerit.
Viața personală
În anul
1930
se angajează la „Bufet de 7 lei”, unde îl cunoaște pe Sandu Eliad
(regizor la Teatrul „Barașeum”, azi Teatrul Evreiesc de Stat), cel care o
va prezenta mai târziu etnomuzicologului
Harry Brauner.
La începutul anilor '40, Maria Tănase a fost agentă de legătură și influență a
Serviciului Special de Informații (SSI) condus de
Eugen Cristescu.
[16]
Se căsătorește cu juristul Clery Sachelarie (Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie) în decembrie
1950.
[17][18]
Decesul
În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la
Hunedoara cu
Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe
Mia Braia să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București.
[19]
Se stinge din viață la
Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10.
[20][21]